Sâmbătă dimineaţă, pe o vreme superbă ne îndreptăm spre sala de sport a liceului Andrei Mureşanu. Când o găsim, ce să vezi: e lângă liceul meu, "Andrei Şaguna". Intrarea în sală se face chiar pe lângă curtea şcolii în care m-am căutat şi m-am descoperit pe mine de-a lungul a 4 ani. Fără să vreau devin nostalgică şi mă reped să fac o poză. Apoi intrăm în sală pentru a ne ridica kiturile.
Iubesc munţii şi natura în general şi mă bucur mereu să o explorez, să o cunosc, să îi învăţ capriciile. Recunosc însă că deşi sunt momente ale anului în care m-aş muta în vârful muntelui, sunt altele care abia aştept să treacă. Perioadele astea sunt două de fapt: înainte de venirea iernii şi acum, înainte de primăvară. Culorile maronii şi frigul nu reuşesc nicicum să mă convingă că sunt frumoase. Mai ales când mă gândesc cum arată acelaşi peisaj înverzit, sau în culorile toamnei, sau acoperit de zăpadă ...
Primele ore ale zilei le petrecem lenevind. Ne simţim îndreptăţiţi după ziua de ieri şi nu ne grăbim să ieşim din saci. Nici la micul dejun nu suntem cu ochii pe ceas şi ne pierdem în poveşti cu un cuplu de americani. Adevărul e că suntem şi nevorbiţi după 4 zile în care nu am prea interacţionat cu lume.
Ne trezim dimineaţă mai devreme decât zilele trecute. Azi avem un drum lung înainte. Afară însă e frig, întuneric şi plouă. O combinaţie care mă ţine nemişcată în sacul de dormit. Nu vreau să ies ... Jumătate de oră mai târziu apare lumina unei frontale pe cort şi primim imboldul de care avem nevoie să ne ridicăm. Când ieşim însă, constatăm ce puteam ghici şi dinăuntru: peste noapte ploaia a transformat campingul într-o adevărată mlaştină.
