Cum s-au schimbat turele noastre de când cu cealaltă schimbare majoră? Cu ce să încep? Hai să le luăm pe rând mai bine.
La finalul lui 2018
Cu ce să încep? Doamne ce călătorie lungă și frumoasă a fost anul care se încheie. Prin câte am trecut atât fizic cât și mental, ce de tranformari și schimbări în viața mea. 2018 a fost pentru noi ANUL, știți deja de ce și nu o să mă repet spunându-vă ceea ce ați auzit de atâtea ori de la părinții din jurul vostru și poate că va plictisește (știu că la mine așa era când nu aveam copii și încerc să nu cad în aceeași capcană deși nu mereu îmi iese).
Viața cu bebe
Despre mersul pe munte cu bebe
Victor avea 9 zile când l-am dus prima oară în pădure. Am ieșit la o plimbare în Făget. Vă dați seama cam cât de dor îmi era. S-a întâmplat apoi ceea ce cred eu că era firesc: am ieșit tot mai mult, tot mai departe, l-am integrat în stilul nostru de viață. Asta nu înseamnă că stilul (până atunci puțin rebel aș zice) nu a avut de suferit.
Plutind în Bucegi
Dacă în ziua anterioară avuseserăm parte de munte, dar nu chiar cum am fi vrut, duminica avea să compenseze. Fiind singura zi liberă a mamei din săptămână, urma să mergem împreună cu părinții mei spre cabana Mălăiești.
Piatra Mare într-o zi de vară
Planuiserăm să petrecem o noapte în cort, la cabana Valea Sâmbetei și abia dup-aia să ne îndreptăm spre Brașov. Când ne-am trezit de dimineață însă perpectiva bagajelor și a întregului efort pentru o singură noapte în cort nu mi-a surâs nicicum. I-am propus așadar lui Rareș să schimbăm planul și să ne îndreptăm direct spre Brașov. De acolo oricum puteam face ture în orice direcție aproape.
