Cabana Piatra Mare cu bebe în rucsac

Cabana Piatra Mare cu bebe în rucsac

Vineri se anunța vreme perfectă, făcuserăm un plan să îl lăsăm pe puști cu bunicu’ și să facem o tură doar noi. Asta nu s-a întâmplat niciodată până acum, ne și miram ce noroc a dat peste noi. Noroc că nu m-am entuziasmat prea tare pentru că primăvara nu a urcat la altitudini prea mari și peisajele alpine nu prea mă încântă în periodata asta pentru că nu au nici o șansă în fața verdelui crud de la altitudini mai joase.

Primul lui anișor

Primul lui anișor

Încă puțin și face primul lui an, un an de când a venit în viețile noastre. Și cum e prea important momentul pentru noi, nu îl pot lăsa să treacă fără să îl marchez și aici, pe blog. Încerc deci să îmi iau timp pentru a mă gândi la ce a însemnat anul ăsta pentru mine și îmi iau misiunea de a nu reitera clișeele clasice, chiar dacă probabil sunt valabile majoritatea și în cazul meu.

Căsuța de la țară

Căsuța de la țară

Stau pe colțarul din livingul căsuței ce ne este gazdă pentru 2 zile. Înainte să încep să vă povestesc despre lemnele care trosnesc în vatră, arunc o privire spre foc. Ah, stai, s-a stins! Rareș, nu mai avem foc! O să murim de frig la noapte … Cu mișcări leneșe se ridică să rezolve problema. Gata, acum că atmosfera este din nou propice scrisului, pot începe povestea weekendului nostru.

Când afară e frig de crapă pietrele

Când afară e frig de crapă pietrele

E una din puținele zile ale anului în care e frig de crapă pietrele și în Cluj. Și constat ca de fiecare dată că străzile sunt aproape pustii comparativ cu zilele însorite. În plus, mulți din cei care își fac curaj să iasă afară (a se înțelege că nu au de ales), sunt îmbrăcați sumar. Nu mă mai mir demult că majoritatea orășenilor urăsc frigul și așteaptă în fiecare an să treacă cele câteva luni de iarnă.