Când afară e frig de crapă pietrele

Când afară e frig de crapă pietrele

E una din puținele zile ale anului în care e frig de crapă pietrele și în Cluj. Și constat ca de fiecare dată că străzile sunt aproape pustii comparativ cu zilele însorite. În plus, mulți din cei care își fac curaj să iasă afară (a se înțelege că nu au de ales), sunt îmbrăcați sumar. Nu mă mai mir demult că majoritatea orășenilor urăsc frigul și așteaptă în fiecare an să treacă cele câteva luni de iarnă.

La finalul lui 2018

La finalul lui 2018

Cu ce să încep? Doamne ce călătorie lungă și frumoasă a fost anul care se încheie. Prin câte am trecut atât fizic cât și mental, ce de tranformari și schimbări în viața mea. 2018 a fost pentru noi ANUL, știți deja de ce și nu o să mă repet spunându-vă ceea ce ați auzit de atâtea ori de la părinții din jurul vostru și poate că va plictisește (știu că la mine așa era când nu aveam copii și încerc să nu cad în aceeași capcană deși nu mereu îmi iese).

Toamnă pe Ardașcheia

Toamnă pe Ardașcheia

În fiecare an mă regăsesc spunând: “Doamne, ce toamnă frumoasă!“. Iubesc perioada asta a anului când frunzele se îngălbenesc și încep să cadă, când afară este răcoare dar nu frig încă. Este și una dintre perioadele în care nu mă mai atrag crestele ci prefer dealurile, cu pădure multă și case răsfirate ici-colo. Mi-l imaginez parcă pe Creator cu o pensulă în mână și spunându-ci: “hm … aici adăugăm puțină culoare, aici punem iarbă pentru animale … ar merge și câteva case… da, perfect.”. Și e perfect.